Barajul de la Coșteiu

Nodul hidrotehnic Coşteiu a fost executat în anul 1758 sub îndrumarea inginerului olandez Max Fremaut în scopul derivării din râul Timiş în râul Bega a debitului suplimentar, asigurându-se astfel activitatea de plutărit, de navigaţie, apărare împotriva inundaţiilor, ca şi alimentare cu apă a zonei riverane, inclusiv a Timişoarei. Barajul de la Coşteiu, împreună cu stăvilarul de la Topolovăţ, a rezolvat problema regularizării debitelor de pe râurile Timiş şi Bega, în amonte de Timişoara, astfel încât oraşul este apărat şi azi împotriva inundaţiilor. Lucrarea de la Coşteiu prezintă un interes istoric deosebit pentru evoluţia din ultimii 260 de ani a construcţiilor hidrotehnice din România.